Timp de secole, filozofii s-au intrebat ce diferentiaza conditia umana de cea a celorlalte specii animale. Omul pare dotat, cu un liber arbitru fara echivalent in regnul animal. La el nu primeaza satisfacerea nevoilor naturale si pasiunile, i spiritul guverneaza corpul.
De mai multe decenii, numeroase descoperiri au permis o mai buna intelegere a functionarii creierului uman. Se stie ca o actiune la care gandim presupune o serie de activitati mentale. Perceptia unei situatii traite de integreaza intr-o reprezentare a lumii si a ta insusi. Atunci cand, sub ochii nostri, se deruleaza o scena, suntem capabili sa discernam fiecare dintre elementele sale, sa le comparam cu stocul nostru de imagini mentale si sa le denumim.Putem sa prevedem – cel putin in parte – consecintelele actelor noastre. Rationamentul logic, creativitatea si decizia de a actiona se sprijina pe aceste facultati...
Volumul creierului nu este determinant pentru capacitatile noastre intelectuale, dupa cum nici numar de celule nervoase ce il compun. Importante sunt calitatea conexiunilor si infinitatea circuitelor cerebrale. Se poate imagina ca gandul se naste prin dialogul dintre diferiti centri de comanda ai sensibilitatii, ai motricitatii sau al afectivitatii. Practic vorbind, nu exista un centru al gandirii, ci zone cerebrale care sunt solicitate dupa natura activitatilor mentale in desfasurare. Centrii care participa la ceea ce se cheama inteligenta par situati in neocortex, parte superficiala foarte dezvoltata a scoartei cerebrale. Aici se formeaza reprezentarea pe care ne-o facem asupra lumii si a noastra insine, se precizeaza actele noastre, se dezvolta capacitatile noastre intelectuale.
Fiecare emisfera cerebrala este specializata in anumite activitati mentale. Emisfera stanga este predominanta in functiile limbajului, cel putin la dreptaci, si este implicata in logica, analiza critica, calcul... Jumatatea dreapta a creierului este mai degraba centrul perceptiei formelor si a spatiului, a intuitiei si al activitatilor artistice. Cele doua emisfere coopereaza armonios pentru a rezulta o reconstructie mentala a lumii si a propriei noastre persoane.
La nivelul jumatatii drepte a creierului afluxul senzatiilor permite aparitia unei imagini cerebrale a corpului, sau schema corporala. Gandirea prin imagini este insotita de un proces de simbolizare. Asociata unui concept, imaginea se separa de real: forma unui obiect, mirosul, culoarea sau textura sa capata o semnificatie. Un disc concav de portelan este o farfurie din care se mananca. Creierul uman poate crea si notiuni eminamente abstracte: centrul unui cerc, de exemplu, care este notiune pur abstracta.
In creierul stang. Verbalizarea asociaza cuvinte imaginilor, etapa majora a simbolizarii. Limbajul permite exprimarea gandirii prin intermediul unui sistem de semne orale sau grafice. El are o putere evocatoare fara egal. Chiar in intuneric, putem povesti o scena pa care am trait-o in imaginatie.
Centrii afectivitatii ti ai instinctului contribuie la luarea deciziilor. Rinencefalul, o regiune care ne regleaza pulsiunile, este sediul fiintei noastre afective. Informatiile pe care le ofera centrilor superiori al constientei au o mare influenta asupra actelor noastre.
Gandirea ia nastere din integrarea activitatilor cerebrale, iar gandul de constientizare depinde de gradul de atentie. O informatie tratata local in creier devine constienta atunci cand se incorporeaza unei imagini generalizate despre sine si despre lume. Din momentul in care a devenit constienta, gandirea noastra se poate organiza. Putem sa ne pregatim, apoi sa ne conducem actele.
Prin simpla gandire a unei senzatii sau a unei actiuni, sunt activate circuitele cerebrale aferente sensibilitatii si motricitatii. Un sportiv poate astfel sa-si amelioreze performantele antrenandu-se mental. El se vede in actiune, repeta mental gesturile sale, se concentreaza, invata sa-si controleze emotiile...
Corpul este supus, mai presus se orice, exigentelor vitale. Unele acte cotidiene sunt automate si scapa constientei. Totusi faptele si gesturile noastre rezulta, multe dintre ele, dintr-o alegere voluntara, dintr-o reactie transformata in decizie.
Bunul-simt ne spune ca nu exista nici o diferenta intre a invata a merge pe bicicleta si de a invata o lectie de filozofie. invatarea motorie poate fi conditionata, in timp ce invatarea conceptuala face apel la capacitatile noastre de simbolizare. De fapt, aceasta clasificare apare astazi destul de arbitrara. Ucenicul brutar nu invata doar reproducerea gesturilor; el manevreaza notiuni abstracte, cum sunt cele de tipul greutatii si masurarii. Este vorba de o ucenicie complexa care respecta o strategie ce pune in functie memoria motorie si memoria conceptuala.
Diverse experiente realizate pe cimpanzei, incepand din 1970, au aratat ca acestia puteau acumula un vocabular si o sintaxa simpla. Ei utilizau simboluri si puteau formula lucruri noi sau sa evoce un subiect indepartat in spatiu si in timp. Conditionarea permite maimutei sa asocieze unui obiect simbolul acestuia. Animalul poate atunci sa faca proba imaginatiei simbolice.
La om, memorarea lucrurilor invatate se desfasoara in mai multe faze. in timpul unei faze senzoriale foarte scurte, perceptia este pastrata in asteptare fara a fi interpretata. Memorizarea pe termen scurt dureaza cateva zeci de secunde si corespunde muncii de stocare. Foarte activ, creierul compara perceptiile, la regrupeaza prin asociere...
Capacitatea memoriei pe termen scurt este relativ redusa: ea permite sa se retina simultan sapte informatii simple sau elementare. Imaginile sau cuvintele familiare se memorizeaza mai usor caci sunt „preetichetate”. Prenumele Robert nu constituie decat o singura informatie. in schimb numele comunei flamande Zwijndrecht va fi dificil de memorat pentru cel care nu stie sa il pronunte. Va reusi mai usor despartindu-l in trei parti: ZWI JN DRECHT.
Memorarea pe termen lung rezulta din consolidarea achizitiilor. Acestea constituie o mediateca gigantica in reorganizarea continua, in care se poate ajunge la informatii prin tema, prin categorie, prin cuvant-cheie... Se spune uneori despre o persoana ca are o buna memorie vizuala sau auditiva. in realitate, simturile, precum vederea si auzul, nu sunt decat porti de intrare a informatiei.
Memoria conceptuala corespunde unui grad ridicat de organizare: muzicianul utilizeaza cunoasterea solfegiului pentru a memora o melodie, geometrul reproduce din memorie un plan, reconstruindu-l mental etc.
Atunci cand citesti, percepi desenul cuvintelor, le structurezi in grupe de cuvinte, le atribui un sens, procedezi la regrupari pe categorii in functie de context...
Uitarea traduce o incapacitate de a regasi date in arhivele noastre personale. Prin exersarea memoriei se perfectioneaza o strategie de clasificare a informatiilor; ele pot fi consultate mai usor. Totusi, multe amintiri par inaccesibile. Ele pot reaparea uneori, redesteptate de o senzatie sau de hipnoza.
„ Amprenta cerebrala” a unei amintiri nu este decat o modificare a activitatii biochimice a celulelor nervoase, insotita de intrarea contactelor in circuitele noastre nervoase. Mecanismele memoriei sunt indisociabile de cele ale perceptiilor, ale atentiei, ale motivarii, ale emotiilor... Sunt doar localizati la diferite „etaje” ale creierului.
Hipocampul este regiunea care participa sa memorarea faptelor noi. Aparitia sistemului limbic, creierul emotiilor. Aceasta explica probabil de ce evenimentele legate de emotii puternice sunt memorate mai bine.
Rolul altor structuri cerebrale a fost pus in evidenta la indivizi prezentand leziuni ale creierului. S-a putut demonstrat ca partile anterioare ale lobilor temporali intervin in memorarea cuvintelor, imaginilor sau melodiilor.
Dar functiile cerebrale intacte nu garanteaza o memorie buna, dupa cum nici un instrument bun nu creeaza un bun muzician. A sti inseamna intai de toate a invata!
